In vizita la Folk Frate

Pentru ca ieri a fost miercuri, Scoala de folk a fost in vizita la prietenii de la Folk Frate. Care prieteni au avut o seara cu totul si cu totul speciala, o invitata cu totul si cu totul speciala si un public la fel de special, insa cu publicul ne-am obisnuit si ne miram doar cand nu da tot ce stim poate :). Seara a decurs cam asa: inca de la intrare se auzea vocea extraordinara a Mariei Gheorghiu, care a cantat si a tot cantat si ne-a amintit de piese pe care le credeam ascunse printre foarte multe panze de paianjen, cum ar fi Cuplul salbaticit si piesa ei de debut, Dans ritual. Cu ocazia asta, eu personal ii multumesc din suflet pentru ceea ce a spus inainte de a canta ultima piesa mentionata: "asa se canta folk acum multi ani". Ca un comentariu, ma gandesc ca poate cat mai multi dintre noi ar fi bine sa cautam si sa cantam cantecele folk vechi. Nu spun ca cele de acum nu ar fi foarte frumoase, insa acela este folk pur si zau ca merita sa fie trezit la viata. Am incheiat comentariul. Revenind la scena Folk Frate, precum spuneam, Maria Gheorghiu ne-a cantat si ne-a incantat si mai ales ne-a arata noua, celor care (ok, Johnnie, recunosc, nu ai fost singurul :D ) tremuram de emotie la gandul ca ea este acolo, ca este exact ca noi. Nu ii e teama sa greseasca, nu ii e teama sa se opreasca in mijlocul recitalului ca sa reacordeze, face exact ce facem si noi pe scenele mici de club. Si a reusit atat de bine sa ne convinga, incat mie imi venea la un moment dat sa pun mana pe tamburina si sa tin ritmul, asa cum fac uneori cand la microfoane sunt prietenii de la Folk Frate. As vrea sa va pot spune mai multe despre recitalul ei, insa imi este foarte greu sa descriu privirile stralucitoare din jur, aplauzele, extraordinara pierdere in cantec a Mariei Gheorghiu, care, la unele piese, canta ca si cum in lume ar fi fost doar ea, versurile si chitara. O sa mai mentionez un singur moment special, pentru care din nou vreau sa ii multumesc: cineva, in spatele meu, incerca la un moment dat sa isi aminteasca versurile de la Blestem si se intreba daca va canta si asta si daca nu ar fi deplasat sa ii cerem piesa. Am mai spus si eu ca mi-ar placea sa cante Maria de Mangop, melodie tare draga sufletului meu. Nu stiu cum a reusit sa ne auda printre sunetele chitarii si printre vocile celor care mai povesteau una alta in jur, cert este ca...da! Ni le-a cantat, Blestem chiar atunci, iar Maria de Mangop - 2 piese si multe ropote de aplauze mai tarziu :).
Dupa extraordinarul recital, seara a continuat cam asa:
Draaaaaaaaaaaaaaaaaaaaagos Boeru secondat de Teddy si uneori de Fram ne-a aratat ca daca vrea poate foarte foarte foarte mult si zau ca ne-a lasat Fara petale asteptand Postalionul in stramtoare alaturi de o Broasca (foarte) testoasa.
Cristina, Mysha si Stefan au infierbantat si mai mult atmosfera si s-au jucat cu versurile, corzile si vocile asa cum numai ei stiu si pot sa o faca. Trebuie de asemenea sa spun ca pe tot parcursul seri muzicuta fermecata (aka Body) a tinut isonul aproape tuturor celor care au urcat pe scena.
Venit direct de la Cluj (apropos, 426 km, cine stie cunoaste :D ), Ionut Mangu a oferit un regal de chitara + voce si, ajutat de Cristina, Mysha si Johnnie, i-a daruit Alinei Manole un ine-he-he-l muzical de a facut-o pana si pe ea sa ridice bratele in sus impreuna cu publicul pe propria piesa cantata de altii, ca sa arate ca ne iubeste atat de.
pentru ca nu pot sa imi fac auto-cronica, voi trece peste urmatoarea parte a serii :)
Au revenit apoi pe scena Mysha, Teddy, Ionut, Cristina si coooooooooopilul minune al Folk Frate Vladutz rulezzzzzzz, Johnnie, iarasi Mysha, Stefan si inca o fiinta tare faina careia din pacate nu i-am retinut numele pentru ca tocmai ma regasisem cu niste vechi si dragi prieteni si auzeam doar cu o ureche, atat cat sa imi dau seama ca pe domnul respectiv as vrea sa il mai aud si cu alte ocazii.
Una peste alta, a fost cu adevarat o seara foarte reusita si foarte calduroasa.
Si ca sa se incheie perfect, pentru ca Stefan - pe cand el, Teddy si Johnnie ne spuneau "buna dimineata si la revedere" pe Cantecul bufonului - a zis ca spera sa nu ploua afara, cand am iesit din club...nu ploua, intr-adevar, era potopul de-a dreptul. Multumesc Stefan, data viitoare cand mai canti vreun cantec cu ploaie promit sa iti pun un leucoplast peste corzi si peste gura :D

P.S. Era sa uit. Dragilor si dragelor, noi, cei care cantam si noi, cei care si ascultam, avem o rugaminte la voi. Mare de tot. Stim ca este club. Stim ca marea minune a acestor seri folk este atmosfera prietenoasa si nonsalanta. Stim ca unele piese va plictisesc si altele nu va plac deloc. Frumos si civilizat este insa, pentru cei de pe scena si pentru cei care totusi vor sa asculte, sa va retrageti undeva intr-un colt cand aveti de vorbit multe si marunte fara legatura cu ceea ce se canta. Nu se supara nimeni, chiar ne bucuram ca ne alegeti ca fond sonor pentru povestile si amintirile voastre (eu cel putin ma simt bine cand vad oameni care converseaza si din cand in cand mai arunca un ochi spre mine, asta inseamna ca versul ala, acordul ala, tonul ala, le-a atras atentia si conteaza tare mult). Zau ca mijlocul clubului, aproape in fata scenei, nu este cel mai potrivit loc pentru rasete si vorbe prea tari si prea multe :)